Busuioc,  o plantă aromatică foarte cunoscută în Asia, timp de secole care astăzi, creşte în Europa, în multe varietăţi şi specii. Busuiocul diferă de alte ierburi aromatice populare în bucătăria oricărei femei, având o preferință pentru umezeală și pentru solul bogat în nutrienți. Busuiocul este o plantă preferată în bucătăria italienă și se combină foarte bine cu legumele proaspete, cum ar fi roșiile, vinetele sau dovlecei. Se poate folosi și la prepararea sosului verde, care este foarte gustos cu paste făinoase și cu fasole verde.

Cimbrul este o plantă des folosită în bucătăria românească. Mireasma lui si gustul usor piperat dau savoare verzei murate, sarmalelor, diverselor sortimente de pizza, sosurilor, fripturilor sau ciorbelor. Pentru a păstra mai mult timp aroma cimbrului, acesta se ține într-un loc răcoros și se macină doar atunci cand ai nevoie. Ca majoritatea condimentelor, cimbrul poate fi păstrat cel mult un an, deoarece după  această perioadă, planta își pierde aroma.

Ca remediu natural, cimbrul poate fi folosit în caz de probleme cu digestia, chiar și la infecții sau pentru tratatarea afecțiunilor respiratorii.

Coriandrul este o plantă aromatică cu gust iute, originară din regiunea tropicală a Asiei și înrudită cu pătrunjelul. Planta se cultivă cu precădere în Maroc și România, deși mari cantități provin și din Egipt și China. Frunzele coriandrului sunt folosite mai ales în prepararea mâncărurilor din Asia de Sud, în bucătăria chinezească sau la mâncărurile mexicane. De asemenea, rădăcinile și semințele au o aromă mai puternică decât a frunzelor și ele sunt folosite în: India, Germania, Rusia și alte părți ale Europei și Americii.

De obicei, coriandrul se adaugă în mâncăruri de bază, sosuri sau marinate, înainte de a termina de gătit. În salate se pot adăuga semințele de coriandru pentru a obține un gust aparte (des întâlnit în bucătăria rusă) sau în mâncărurile de tip curry, precum în India. Se poate folosi coriandru și în compoziția unor budinci sau prăjituri, la pâine, compoziții dulci sau aluaturi ale mâncărurilor pe bază de aluat. Mai poate fi folosit deasupra mâncărurilor deja gătite, însă merge adăugat și în diverse piureuri de legume sau în sosurile servite cu fructe de mare.

Oregano și sovarvul sunt ierburi foarte asemănătoare, motiv pentru care ele sunt foarte des confundate. Diferența dintre cele două este dată de aroma puțin mai slabă a sovarvului față de oregano. Este o plantă originară din sudul Europei, de unde s-a răspândit ulterior în Scandinavia, precum şi în America Centrală şi de Nord. Oregano este un condiment des utilizat în bucătăriile din Italia, Spania, America Latină, Turcia și Grecia, datorită gustului său ușor mentolat, care dă o savoare aparte mâncărurilor. Oregano se foloseşte în amestec cu alte plante aromatice, pentru a obţine faimoasele “ierburi de Provence”. Italienii folosesc oregano la paste, pizza sau la prepararea unor aluaturi, grecii îl folosesc la salate și la sosurile pe bază de lămâie și ulei de măsline, iar turcii fac un kebab deosebit având la bază un amestec din oregano, paprika, sare și piper.

Oregano se folosește mai ales în sosurile de roșii, în legume coapte său prăjite sau deasupra cărnii prăjite la grătar. În bucătăria asiatică oregano se adaugă în apa în care se fierbe carnea de vită, pentru că elimină mirosul specific de vită și îi dă cărnii un miros deosebit. De asemenea, se poate amesteca bine cu mâncărurile picante sau foarte aromate și merge combinat cu măsline, capere și leuștean.

Printre efectele terapeutice ale oreganolui se află și stimularea funcţiei vezicii biliare.

Rozmarinul este o plantă care provine din zona mediteraneană, unde creşte adesea spontan, la malul mării. Romanii şi grecii antici considerau că rozmarinul aduce noroc, protejându-I pe oameni de spiritele malefice.

Rozmarinul se foloseste foarte des pentru preparatele mediteraneene (se poate pune proaspăt în salate sau poate fi introdus în sticla de ulei, pentru a-i da savoare), dar se pune și la cartofii prăjiti, la friptura de porc sau la ostropelul de pui. El se combină bine cu gustul de roșii, vinete, morcov, fasole verde sau dovlecei, dându-le un plus de aromă. Pentru un sos deosebit, puteți amesteca frunzele de rozmarin cu unt, iar pasta rezultată va da un plus de gust mânăcării servite

Este bine de știut că înainte de a adăuga rozmarinul în mâncare este indicat să îl frecați între degete, astfel încât să îi activați uleiurile esențiale. Cel mai bine ar fi să adăugați planta chiar înainte de a termina de gătit mâncarea, pentru ca aroma acesteia să se păstreze în mâncare.

Ca efecte terapeutice, rozmarinul este bun pentru bolile digestive şi pentru circulaţia sângelui. Datorită efectului său, rozmarinul este utilizat ca ingredient de bază pentru tratarea reumatismului. Planta mai stimulează şi întăreşte sistemul nervos.

Menta este o plantă cunoscută pentru parfumul său pătrunzator și este “disponibilă” în foarte multe varietăți, gusturi și arome. Originea mentee este în estul şi sudul Europei, răspândindu-se din Insulele Britaniei până în Sudul Suediei.. Printre cele mai populare varietăți de mentă se numără spearmint și peppermint.

Menta se folosește la sosuri, salate, preparate cu paste, deserturi, băuturi răcoritoare, lichioruri, creme, oțeturi și uleiuri aromate. Menta este înainte de toate, un condiment și un aliment cu diferite tradiții pe mai toate meleagurile. În Austria și Italia este un ingredient important în prepararea renumitelor paste de tip ravioli (din Carinthia, o provincie la granița cu Italia), umplute cu brânză, cartofi fierți și ierburi aromate, între care se află și menta. În Turcia, Liban și Israel – menta este folosită la prepararea unui sos cu iaurt, dar și la prepararea kebabului. În Asia de vest – la miel fript, iar in Maroc berberii folosesc frunzele de mentă proaspată la friptura din carne de berbec, care se servește pe un pat de frunze de mentă.

Salvia este o plantă folosită cu generozitate în gastronomie. Salvia este o plantă foarte aromată și se folosește în special în bucătăria italiană, la prepararea supelor, a peștelui, a fripturii de pui, porc sau vită. In general nu se întrebuințează alături de alte plante aromatice, deoarece gustul său puternic eclipsează alte condimente. Este un pic amărui și de aceea sunt persoane care o evită în bucătărie.